Cultură şi învăţământ

 
          Pe plan cultural comuna Beltiug are o fanfară, renumită atât în țară cât și peste hotare, formată din peste 50 instrumentiști și o formație de peste 20 muzicanți - țigani, care destind atmosfera în cadrul cramelor de vin.
 
Principalele manifestări culturale:
♦ Hramul Bisericii romano - catolice - 26 iunie;
♦ Zilele comunei - 13-14 octombrie;
♦ Sărbătoarea vinului - 13-14 octombrie;
♦ Hramul Bisericii ortodoxe - 8 noiembrie.
 
De asemenea, viața spirituală a comunității din Beltiug este intens reprezentată de bisericile din comună.
♦ Biserica Ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Beltiug
♦ Biserica Romano - Catolică Sf. Ladislau, Beltiug
♦ Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, Bolda
♦ Biserica Reformată Ghirișa
♦ Biserica Ortodoxă Giungi
♦ Capela Catolică Giungi
♦ Biserica Catolică Rătești
♦ Biserica Ortodoxă Rătești

♦ Biserica Catolică Șandra



Biserica Romano Catolică Sf. Ladislau, Beltiug
          La sfârşitul secolului al XIV-lea satul a devenit proprietatea Drăgoşeştilor, familie de origine română din Maramureş. Începând cu această dată, familia a fost numită „Drăgoşeştii de Beltiug". Dintr-un document din 1424 reiese că hramul bisericii a fost Sfânta Fecioară. La jumătatea secolului al XVI-lea biserica satului a devenit protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul Drăgoşeştilor. Deja la sfârşitul secolului, în anul 1597, edificiul a fost resfinţit ca biserică catolică cu hramul Sf. Ladislau. Pe parcursul secolului al XVII-lea, biserica a fost folosită iarăşi de către credincioşii calvini (1634), dar, după ce Károlyi Sándor a strămutat iobagii reformaţi în satul Dobra, în anul 1727, şvabii romano-catolici colonizaţi în localitate au primit şi biserica Edificiul a fost renovat, iar în anul 1730 a fost boltit. Clădirea medievală avea sanctuar poligonal cu o singură navă largă. Turnul de pe fronton devine octogonal începând de la cel de al doilea nivel. Poarta principală este realizată în stil gotic, având în partea superioară o friză arcuită. În secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele şi mulurile gotice ale ferestrelor sudice. Biserica medievală a fost înconjurată cu un gard de înălţime redusă, pe care au fost ataşate ulterior reprezentări ale staţiilor calvariei.  

          La începutul secolului al XX-lea edificiul a suferit noi transformări după planurile lui Foerk Ernő: s-a construit o nouă navă în partea de nord, iar spre sud un alt sanctuar. Sanctuarul original a fost transformat într-o capelă laterală. Altarul este realizat în stil neogotic, având în centru imaginea Sf. Ladislau, alături de patru statuete reprezentându-i pe Sf. Ştefan, Sf. Emeric, Sf. Adalbert şi Sf. Gerard. În masa altarului sunt încorporate trei pietre cu inscripţii de pe mormântul lui Bálint Prépostváry (+1597). Tradiţia locală păstrează o legendă legată de numele localităţii: trecând pe aici, regelui Sf. Ladislau i-a fost sete, astfel, unul dintre soldaţi i-a oferit vin într-un dovleac tăiat în două (tök = dovleac, denumirea în limba maghiară păstrează forma alterată tek > tök > Béltek). Regelui i-a plăcut vinul dulce şi, drept mulţumire, a dăruit localitatea soldatului.






    Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului Bolda
        

            Biserica de lemn din Bolda, comuna Beltiug, judeţul Satu Mare, datează din secolul al XVIII-lea Pe partea   vestică a bisericii se află intrarea. Prispa are patru stâlpi de susţinere şi o piatră de moară sub partea de nord, slujind aceluiaşi scop. Din prispă se urcă în cafas şi la cele două clopote. Deasupra galeriei clopotelor, cu câte două ferestre pe fiecare parte, se află coiful cu baza octogonală, iar din mijlocul acestuia se înalţă fleşa De-o parte şi de alta a turnului se află două turnuleţe mici pe marginile bisericii, spre apus. Turnul şi acoperişul sunt învelite cu şindrilă, iar pereţii, din bârne orizontale, sunt văruiţi. Cele patru ferestre ale bisericii sunt plasate două în naos şi două în absida altarului, absidă de formă hexagonală. Deosebită este masa sfântului altar, cu piciorul cioplit în bardă şi cu o bază decorată cu motivul funiei şi linii orizontale. Pictura iconostasului, bine păstrată, este executată în manieră bizantină tradiţional, datând din secolul al XVIII-lea. Uşile împărăteşti, mai noi, sunt pictate în maniera apuseană de la începutul secolului trecut şi ni-i înfăţişează pe arhanghelii Mihail şi Gavril, sărbătoarea acestora fiind, probabil, fostul hram al bisericii. În mijlocul bolţii cilindrice se află un policandru din lemn sculptat care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul unui scripete. Biserica a avut câteva cărţi vechi de cult şi icoane pe sticlă de la Nicula, dintre care se mai păstrează două: „Maica Domnului cu Pruncul în braţe", încadrată într-un chenar cu motive vegetale, şi „Sfânta Treime". Există, de asemenea, aici două cruci de binecuvântare de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Toaca mecanică este încă una din mândriile bisericii, care are însă nevoie de restaurare pentru a nu se pierde această fărâmă de simplitate şi credinţă.